Trei Ore Jumatate in Liniste


Dupa toate intamplarile de mai jos, nu trec zece minute, timp in care Praslea n-a facut decat sa vocifereze, in picioare, pe genunchii mei, ca observ, cu un zambet larg, ca si din fata noastra, si din spate, unul cate unul, pasagerii se deplaseaza spre locuri mai putin amenintate. Poti sa te superi? Nu poti! Zambesti! Suntem rugati sa ne legam centurile, dar Praslea are alte ganduri. Nu vrea, ce nu-ntelegem?! Caut in geanta ceva sa-i distraga atentia si dau peste un pachet cu bomboane. Ii indes una pe gurita, gandindu-ma ca n-o fi foc, oricum nu mai primeste e-uri repede. Rade multumit, gustul ii place. Vezi ca-s gume, ma atentioneaza el. De ce, Doamne, ai cumpara gume? N-am stiut ca-s gume cand le-am luat! N-ai stiut, tipic. I-am mai zis mai multe, evident. M-a intrerupt concertul pe care l-a pornit Praslea, direct pe inalte, fara scaderi de tonalitate, din clipa in care i-am luat guma pe care-o scapase din gura. Si-a tipat neintrerupt, neobosit, asa cum nu stiam ca poate tipa, vreo 15 minute. Apoi a adormit si-am avut un zbor de trei ore jumatate in liniste. Episodul sederii in Israel il las la urma, ca sa mi se sedimenteze trairile, informatiile, sa descarc pozele, sa le triez.

Instalarea si Locurile


Ne-am trezit, toti patru, intr-o cusca de sticla de doi pe doi, cu lift. Sa luam liftul sa iesim, sa nu-l luam?! Ceilalti treceau pe culoar, catre avion. Decid ca nu luam niciun lift si incep sa ma agit. Intotdeauna fac ce stiu mai bine, nu era cazul unei exceptii. Oamenii se uitau la noi si-si vedeau de drum. Doar au mai vazut o familie de maimute intr-o cusca, nu era cine stie ce lucru. La un moment dat, cred ca pe fata mea disperarea luase proportii, un domn se opreste. Ii strig, ca aveam impresia ca avem cusca antifonica, sa o ia pe cucoana si sa ne deschida, ca am platit bilet in avion, nu la cala. Se intoarce domnul cu nenea ce ne-a verificat biletele. Ne deschide, mirat c-am ramas acolo. Ii spun, bocna de nervi, ca-i opera colegei. Si-atat. Isteria in care m-a bagat situatia imi amutise restul traducerilor in engleza ale cuvintelor: nesimtita dracului, cretinoida incapabila, idioata cu spume etc. Daca mi le-as aminti acum pe toate, as lungi textul prea mult. Mai bine asa, cu memoria mea selectiva. Ne instalam pe locurile noastre. In fata, domnul care ne ajutase sa iesim inainte sa-mi crape o vena, pe undeva. Ii mai multumesc o data, da din cap amabil. Ma gandesc ca, data fiindu-i bunatatea, noi n-o sa-l rasplatim la fel de frumos, daca se pune piciul pe urlete. Vroiam sa-i spun sa ne mutam, dar mi-era lene, zau. Speram ca va dormi, oboseala trebuia sa existe in puiul de om!

Vacanta Continua


Sotul se duce cu valiza ce urma sa ajunga la cala la un alt control. Eu raman cu copiii. Vine si-mi spune ca l-a intrebat o alta domnisoara daca stie cate carti are in bagaj. A raspuns ca doua sau trei. Sac! A treia era la mine in poseta, nu el impachetase. Mnoh, nu-i bai, domnisoara a trecut peste mica discrepanta si i-a comunicat: You have two books in your luggage, can you tell me what the smallest one is about? Oh, da! El a carat dupa el, ca nu-i cu toate nici el, v-ati prins, doar m-a luat pe mine, ditamai cartoiul lui Stephen King, Orasul bantuit"! Cealalta era "Vand kilometri"! A stiut raspunsul, am trecut si de-asta! Oare ce se intampla daca as fi terminat eu de lecturat carticica mea si le schimbam?! Hmm. Cat am stat la check-in am avut permanent macar o pereche de ochi de vultur atintiti asupra noastra. Am fost cuminti, insa. Nici n-a mai piuit magaoaia, asa ca n-am mai beneficiat de-o perchezitie. N-au verificat nici apa pustiului si nici nu ne-au pus sa ne descaltam! Urmeaza o plimbare cu autobusul de la un terminal la altul. Praslea sede bland in caruciorul lui. Ajungem si la imbarcare. Amabili, ne cheama in fata, sa trecem primii. O cucoana ne insoteste pe culoar. Dupa cativa pasi, deschide o usa in dreapta si ne spune sa lasam acolo caruciorul, pliat. Nu imi amintesc cum se face chestia asta, asa ca intra si el, cu Praslea in brate. Fiica-mea dupa el. Pana mi-l da mie pe voinic, pana inchide caruciorul, cucoana plecase, iar usa era inchisa. De tot!