Dupa o recomandare, aseara, pe la ora 23 m-am apucat sa ma uit la ecranizarea din 2009 a romanului lui Emily Brontë, Wuthering Heights. Cartea am citit-o prin liceu si daca tin eu bine minte, am avut si tema la limba engleza pe baza ei. Literatura engleza mie una mi se pare putin fada si iti trebuie destul de multa bunavointa pentru a te indeletnici cu lectura ei. Filmele insa, bazate pe multe din operele scriitorilor britanici mi se par foarte reusite. Exemplu elocvent este si filmul la care fac referire azi. Pentru cei care nu au citit cartea si n-au apucat sa vizioneze nici filmul, pe scurt sa va spun cateva lucruri. Actiunea se petrece la inceputul secolului al XIX-lea la o ferma din Yorkshire. Stapanul, domnul Earnshaw ,soseste dintr-o calatorie cu un copil cam negricios, pe nume Heathcliff. Felul cum se poarta nu este pe placul familiei, nefiind demn de un domn, asa ca baiatul este nevoit sa lucreze pe langa casa. Odata cu trecerea timpului, intre el si fiica familiei Earnshaw, Catherine, se naste o poveste de dragoste, legata mai mult din placerea amandurora de a strabate pamanturile in lung si in lat si de frumusetea naturii. Dar Catherine il cunoaste si pe Edgar Linton si se casatoreste cu el. Heathcliff paraseste tara, iar cand se intoarce cumpara Wuthering Heights si se casatoreste cu sora lui Edgar, Isabelle Linton, ca sa se razbune pentru tradarea fiintei iubite. Cand Cathy moare, acesta vine la patul ei si o roaga sa nu-l lase niciodata in pace, sa-l chinuie in chip de fantoma la Wuthering Heights. Trebuie sa recunosc si eu, ca am plans ca la filmele indiene spre sfarsitul filmului... bine, si pe parcurs. Nu este doar un film siropos de dragoste! Il recomand calduros si celor de gen masculin! Vizionare placuta!