Am vazut azi de dimineata (poate prea de dimineata, la 4 si ceva ;) o poza pe facebook-ului unui prieten cu un batalion de soldati, ofiteri romani pe un teatru de operatiuni din afara. Sentimentul creat la vederea acelei poze mi-a adus aminte brusc de fapt de radacinile acestor sentimente cu care de fapt am crescut, cu care indirect m-am nascut. Si imi dau seama de niste lucruri pe care altii le neaga, altii le uita, de care altii sunt mandrii: amintirile, locul unde crestem, cultura in care crestem, tara unde ne dezvoltam ca oameni nu se uita niciodata. Am sa copiez cateva fragmente de pe site-urile a doua institutii publice de jandarmi, dintr-un ziar si de pe net cu mentiunea surselor desigur in format link :)
