O sa va povestesc mai jos o intamplare amuzanta din vacanta de iarna. Dupa un drum obositor m ajuns si la verificarea pasapoartelor. Coada. Praslea, in carucior, tipa! L-am luat in brate, tipa! L-a luat taica-sau, tipa! L-am pus jos, tipa! Ne priveau toti pasagerii cu diferite expresii pe chip, n-am stat sa ma uit la ei, ca-mi era ca vad ceva ce nu-mi place si m-apuca. Mi-am pus miinile in cap si-atat. Niciunul nu ne-a lasat mai in fata, insa. La un moment dat, un om de ordine a vorbit ici, a vorbit colo, Praslea tipa. El a zis: poate cred astia ca nu-i copilul nostru, ca nu-l putem stapani, sa vezi distractie! Ha-ha! Nu va vine sa va tavaliti pe jos, zau asa, cu manutele la burtici? Nu-i comic?! Cand mai aveam trei persoane in fata, a cedat nervos omul de paza si ne-a trimis la ghiseul: Priority to persons with disabilities! I-am aruncat cea mai urata privire pe care-o aveam, dar n-am comentat. Eram si eu terminata psihic. Vreo trei intrebari: ce ganduri ne poarta inspre Israel. Am tacut malc, jur, c-ale mele erau criminale, daca-i calatorie de afaceri sau de placere, iar am tacut, ca interesele mele nu erau aceleasi cu ale lui, si de ce caram dupa noi o tiuitoare si-am trecut de control! Hello, Israel!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu