Sotul se duce cu valiza ce urma sa ajunga la cala la un alt control. Eu raman cu copiii. Vine si-mi spune ca l-a intrebat o alta domnisoara daca stie cate carti are in bagaj. A raspuns ca doua sau trei. Sac! A treia era la mine in poseta, nu el impachetase. Mnoh, nu-i bai, domnisoara a trecut peste mica discrepanta si i-a comunicat: You have two books in your luggage, can you tell me what the smallest one is about? Oh, da! El a carat dupa el, ca nu-i cu toate nici el, v-ati prins, doar m-a luat pe mine, ditamai cartoiul lui Stephen King, Orasul bantuit"! Cealalta era "Vand kilometri"! A stiut raspunsul, am trecut si de-asta! Oare ce se intampla daca as fi terminat eu de lecturat carticica mea si le schimbam?! Hmm. Cat am stat la check-in am avut permanent macar o pereche de ochi de vultur atintiti asupra noastra. Am fost cuminti, insa. Nici n-a mai piuit magaoaia, asa ca n-am mai beneficiat de-o perchezitie. N-au verificat nici apa pustiului si nici nu ne-au pus sa ne descaltam! Urmeaza o plimbare cu autobusul de la un terminal la altul. Praslea sede bland in caruciorul lui. Ajungem si la imbarcare. Amabili, ne cheama in fata, sa trecem primii. O cucoana ne insoteste pe culoar. Dupa cativa pasi, deschide o usa in dreapta si ne spune sa lasam acolo caruciorul, pliat. Nu imi amintesc cum se face chestia asta, asa ca intra si el, cu Praslea in brate. Fiica-mea dupa el. Pana mi-l da mie pe voinic, pana inchide caruciorul, cucoana plecase, iar usa era inchisa. De tot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu