Trei Ore Jumatate in Liniste


Dupa toate intamplarile de mai jos, nu trec zece minute, timp in care Praslea n-a facut decat sa vocifereze, in picioare, pe genunchii mei, ca observ, cu un zambet larg, ca si din fata noastra, si din spate, unul cate unul, pasagerii se deplaseaza spre locuri mai putin amenintate. Poti sa te superi? Nu poti! Zambesti! Suntem rugati sa ne legam centurile, dar Praslea are alte ganduri. Nu vrea, ce nu-ntelegem?! Caut in geanta ceva sa-i distraga atentia si dau peste un pachet cu bomboane. Ii indes una pe gurita, gandindu-ma ca n-o fi foc, oricum nu mai primeste e-uri repede. Rade multumit, gustul ii place. Vezi ca-s gume, ma atentioneaza el. De ce, Doamne, ai cumpara gume? N-am stiut ca-s gume cand le-am luat! N-ai stiut, tipic. I-am mai zis mai multe, evident. M-a intrerupt concertul pe care l-a pornit Praslea, direct pe inalte, fara scaderi de tonalitate, din clipa in care i-am luat guma pe care-o scapase din gura. Si-a tipat neintrerupt, neobosit, asa cum nu stiam ca poate tipa, vreo 15 minute. Apoi a adormit si-am avut un zbor de trei ore jumatate in liniste. Episodul sederii in Israel il las la urma, ca sa mi se sedimenteze trairile, informatiile, sa descarc pozele, sa le triez.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu