Stiu ca ziua aceea va veni... Niciodata un om care nu are iubire în inima, daruita de sus, nu va putea întelege cum se manifesta ea. Si e normal sa nu înteleaga fiindca el trece totul prin creier, care este ratiune, logica; dar iubirea care înseamna inima, ajunsa într-un stadiu evoluat, nu are logica, ea sfideaza orice logica cunoscuta de ratiune, de intelectul nostru. De aceea oamenii considera ca ai înnebunit, ca esti nebun; adevarul adevarat este ca, chiar esti nebun! Fiindca nu te comporti ca un om animat de logica si ratiune, esti un om animat de inima si de iubire; niciodata iubirea nu va încerca sa puna stapânire pe cineva, în speta pe cel cu ajutorul caruia a primit iubirea în inima sa; niciodata cel ce iubeste nu îl va considera pe cel pe care îl iubeste un bun al sau; caci atunci ar pierde ceea ce a primit, ar pierde iubirea... oamenii obisnuiti cred ca daca iubesc, persoana iubita este proprietatea lor, si încearca sa o controleze, facând ca viata alaturi de ei sa devina un iad... si iubirea, în loc sa creasca, dispare, pentru ca fiecare dintre noi are visul sau, care nu poate fi controlat sau dominat de celalalt... si marturisesc ca, am fost si eu un om obisnuit, pâna sa iubesc într-adevar... Am scris acum ceva timp în urma ca, tot ceea ce ma apropie de persoana iubita, ma defineste în aceeasi masura, ca si ceea ce ma departeaza... si am explicat pe larg ce înseamna asta. Dar ceea ce ma defineste în egala masura, este iubirea pe care o am, caci ea ma defineste acum ca om deplin, ea m-a ajutat sa îmi retez înclestarile cu pamântul pe care le aveam mai înainte de a iubi.
Si aici se pot înghesui, si chiar se înghesuie, o multime de obiceiuri proaste, numindu-le astfel cu mare indulgenta caci, de fapt ele erau adevarate patimi ce ma chinuiau zi de zi, dar de care nu as fi reusit sa ma eliberez fara a iubi sublim si profund, simplu si pur, asa cum iubesc acum... Dar eu ma întreb acum: daca un artist care are sensibilitate mai mare, cu mult mai mare decât un om obisnuit îsi spune ca, nu este normal ca sa i se întâmple ceva iesit din sfera obisnuitului, a comunului, el care îsi foloseste inima si intuitia pentru a crea, atunci cui sa i se întâmple? unui miner, unui sapator de santuri, unui taran care merge la câmp si îsi duce existenta lui simpla între câmp si curtea sa plina de acareturi? Daca un artist nu poate întelege, cine altcineva sa mai poata întelege ca, iubirea este un dar superior venit de dincolo, care nu i se poate întâmpla oricui si oricând, ca iubirea, care în ochii omului obisnuit pare nebunie, fiindca el nu se poate înalta deasupra conditiei lui simple, este ceva mai mult decât ratiune, de fapt nu este nici un pic de ratiune, vine în mod inedit la el, ca la un iubitor de arta? Daca iubirea ar veni numai prin caile cunoscute si în acele moduri prin care credem noi ca ar trebui sa vina sau ne asteptam sa vina, atunci unde mai este magia vietii? caci viata este o magie, si sunt putini cei care mai cred în acest adevar. Îmi place ce a scris Einstein ca reprezinta timpul: “Timpul exista pentru ca lucrurile sa nu se întâmple în acelasi timp”. Iubiti si veti fi iubiti al randul voastru!